Ales de numai un an in fruntea Bisericii Catolice, Papa Ioan Paul al II-lea facea in 1979 o vizita in Cracovia natala si proclama in fata unui milion de polonezi inmarmuriti de emotie: "Nu va fie teama!". Pe 7 august 1980, conducerea santierului naval "Vladimir Ilici Lenin" din Gdansk a concediat-o pe muncitoarea Anna Walentynowicz pentru activitati sindicale ilegale. O saptamana mai tarziu, pe 14 august, cei 17.000 de muncitori ai santierelor au declansat o greva de protest fata de aceasta concediere abuziva, dar si fata de o recenta crestere a preturilor la alimente. Un electrician somer, Lech Walesa, a reusit sa scape de urmarirea politiei politice si sa se strecoare nevazut prin poarta 2 in incinta santierului. Curand, avea sa devina liderul muncitorilor. Greva a continuat si, in zilele care au urmat, miscarea s-a amplificat, cuprinzand alte 20 de fabrici. Temandu-se sa nu scape evenimentele din mana, puterea comunista a acceptat sa negocieze. Dupa 17 zile de greva, pe 31 august, Walesa a aparut in curtea santierului cu un mesaj devenit istoric: "Avem un sindicat independent care se va autoguverna. Avem dreptul la greva". In septembrie 1980 lua fiinta oficial sindicatul "Solidaritatea" (Solidarnosc), primul sindicat liber din lumea comunista, prima bresa in sistem. In numai 15 luni, numarul membrilor creste de la un milion la zece milioane, aproximativ o treime din populatia adulta a Poloniei. Muncitori, tarani, dar si intelectuali se inscriu in acest sindicat incurajat puternic de Biserica, dar si de Occident. In Uniunea Sovietica, stapanii comunisti incep sa simta fiori. In decembrie, la reuniunea de la Moscova, Pactul de la Varsovia da publicitatii o declaratie de "sustinere si solidaritate frateasca" cu liderii comunisti ai Poloniei in incercarea de "a depasi dificultatile prin care trece tara". Dupa numai cateva zile, pe 13 decembrie, primul ministru al P