1. Pina in 2005, de exemplu, nu s-a stiut ca in Casa Republicii (neoficial zisa „a Poporului“, iar oficial Palatul Parlamentului) exista un centru de recuperare fizio-terapeutica, la care s-a lucrat in continuare dupa 1989, ca si la restul edificiului. Abia in 2004, presa a fost invitata prin coridoarele subterane alambicate, ca in subconstientul colectiv al romanilor, unde se incepuse o actiune de evacuare a molozului si gunoaielor.
2. In aceasta cheie trebuie citita si foarte tirzia contributie la aceeasi agenda a studiului despre chivoturile lui Petru Rares, a dlui Sorin Dumitrescu. Caracterul de „banda a lui Moebius“ pe care l-ar prezenta bisericile pictate pe dinafara din Bucovina, unde pictura continua sterge cumva distinctia interior/exterior reprezinta insa o contributie extrem de incitanta si de contemporana. La concursul pentru catedrala patriarhala din 2002, Dorin Stefan a incercat o eleganta re-punere in opera a acestui continuum in proiectul d-sale.
3. Dimpotriva, anii optzeci au consacrat o impingere si mai departe in trecutul antic a nationalismului, iar dacii insisi, cei de dinainte de cucerirea romana, au fost celebrati (in 1980, bunaoara, s-au sarbatorit cu mare fast patriotard 2.050 de ani de la infiintarea primului stat dac centralizat, de catre regele Burebista).
4. Termenul in sine nu s-a incetatenit decit tirziu in jargonul oficial si de specialitate: Curinschi-Vorona (1980, 362) inca le mai desemneaza drept „noi centre obstesti“ sau „agore pietonale“ (368), cu citiva ani inaintea demararii marilor operatiuni urbane din Bucuresti, pe care, de asemenea, volumul sau le anticipeaza (368 si urm.).
5. Spiridon Ceganeanu, in Tropaeum Traiani si Mausoleul Eroilor, in Arhitectura – Revista Societatii Arhitectilor romani, 1943-1944, critica ideea reconstruirii acestui mausoleu in Bucuresti, in Parcul Carol, drept m