Sunt un amic al autografelor. Am o adevarata colectie de carti cu autografe, convins fiind ca acelea - importante ori mai putin importante - prin autograful autorului, isi cresc valoarea. Este si acesta un mod omenesc de a dialoga, fiindca animalele nu scriu si nu primesc carti. Cat despre citit, acesta un obicei si mai uman, dar, totusi, foarte sensibil pentru a fi abordat aici, unde vorbeam despre autografe.
M-a-nvrednicit Dumnezeu si pe mine cu harul (sau hachita) scrisului, asa incat, la randu-mi am fost pus in postura de a oferi carti cu autograful meu. Si am un adevarat cult al spontaneitatii si originalitatii acestui text, pentru a evita cliseele gen "Cu prietenie!" ori bombastic-pleonasticele constructii de tipul "Domnului Nicu Rotaru, cu stima si respect fata de omul Nicu", pe care mi-a lasat-o pe-o carte un sef al meu ajuns mare autor. Multi se bucura (mai ales cititorii din scolile comunei natale) sa primeasca de la mine, carti cu autograf. Altii cersesc acele carti, doar ca sa-mi faca paguba, pentru ca nu numai ca nu le citesc, dar le si arunca.
Prin natura imprejurarilor am ajuns intr-o functie pe care s-a aflat un astfel de "admirator" al meu, care a primit volumele mele cu autograf si fara bani. Ei bine, din fisetele ipochimenului si din cutiile lui cu inutilitati mi-am recuperat cartile purtand autograf daruit lui. Nu m-a deranjat grosimea obrazului si lipsa de respect fata de o carte ori autorul ei, ci faptul ca-n varii ocazii insul comenta acele carti, laudandu-se ca le citeste cu pronuntat simt critic. Derbedeism de activist bobletic, care a tezaurizat si propovaduit un alt tip de literarura, alti autori si alte volume cu opere nemuritoare ale unor muritori ca (scuzati!) cainii! Sunt un amic al autografelor. Am o adevarata colectie de carti cu autografe, convins fiind ca acelea - importante ori mai putin importante - prin autograful autor
