La orice ora din zi si din noapte, curierul trebuie sa-si poata porni sau sfirsi goana pe cal. La fel, conducatorii de care, carute, trasuri, diligente. Cind descaleca sau incaleca, ii ajuta, din loc in loc, trepte inaltate pe ambele margini ale drumului. Caii si vitele, de curse sau de tractiune, fac popasuri (mansiones) impreuna cu oamenii la incrucisari de drumuri, in locuri de refugiu. In alte locuri (mutationes) se schimba caii obositi sau se face de paza (stationes). Cite un altar al zeilor Lari din Raspintii (Lares Compitales) ii fereste la vreme rea de ploi si de alte necazuri pe calatori cu animalele lor. Acolo te asezi pe cite o bancuta, deshami calul ostenit, ii asterni un brat de fin linga o galeata cu apa, apoi iti scoti merindele din traista si nu uiti, inainte de prima imbucatura, sa le dai si zeilor cinstire.
Pe drum, din mie in mie de pasi (milia passuum), o borna, de aceea numita „miliara“, arata cit ai mers si cit mai ai de mers. Cind te apropii de un oras, se scrie cit drum mai ai pina la el si cum se numeste. Toate distantele se calculeaza, din vremuri stravechi, pornind de la Roma. Toate marile artere rutiere porneau de acolo, se intorceau acolo. Aproape o mie de ani, toate drumurile au plecat din Roma, din marele For (Forum Romanum), si au dus la Roma. Unitatea lumii romane s-a bazat, pe linga limba unei singure civilizatii, pe unitatea si siguranta drumurilor care au legat strins toate partile acelei lumi.
Incepind din anul 20 a.Chr., Augustus, ca sa marcheze, fizic si simbolic, punctul „zero“ al universului roman, a instalat in marele For, linga templul zeului-timp, Saturnus, „borna de aur“ (miliarium aureum). Zeul vremurilor de aur ale Italiei mitice (aurea aetas) capata astfel miliariul de aur care urma sa insemneze intoarcerea pe pamint a fericitei virste de odinioara, imbracate in noua, somptuoasa haina augustan
