Eram curios cât timp va mai fi dispusã Comunitatea Europeanã sã finanţeze proiectele de infrastructurã din România. Ei bine, se pare cã pânã acum. Rãbdarea reprezentanţilor comunitari a ajuns la limitã şi sunt şanse reale ca unul din proiectele care interesa în mod direct România sã fie abandonat. Celebrul deja “Coridor IV”, care urma sã traverseze România de la Constanţa la Nãdlac, nu mai este inclus în harta autostrãzilor paneuropene.

Nemulţumirea oficialilor de la Bruxelles este justificatã de lungul şir de contracte preferenţiale încheiate de guvernele postdecembriste. PSD a gestionat cu siguranţã cele mai mari afaceri în domeniul infrastructurii. Contractele s-au distribuit preferenţial spre oamenii de la centru şi din teritoriu. Afacerile erau împãrţite strategic între baronii din Moldova, baronii din Ardeal şi firmele pesediste din sud, aflate sub controlul direct al şefilor PSD din capitalã. Contractele erau în aşa fel direcţionate încât, indiferent de antreprenor şi subantreprenori, puşculiţa de partid şi conturile personale erau alimentate consecvent. Printre câştigãtori se regãsesc constant aceleaşi firme de construcţii, de consultanţã şi de proiectare. Existã firme care au acumulat profituri de zeci de milioane de euro de pe urma afacerilor cu statul român. În multe cazuri, calitatea lucrãrilor a fost proastã şi drumurile au trebuit refãcute. Nimeni nu a fost tras la rãspundere, nici firma cu pricina, nici consultantul care trebuia sã supravegheze lucrãrile nu au acoperit, cum ar fi fost normal, pagubele de care s-au facut vinovaţi.

Citisem mai demult în presã cã într-un astfel de caz, acelaşi constructor care se fãcuse vinovat de proastã execuţie fusese angajat din nou, pe alţi bani, sã repare drumul pe care îl fãcuse de mântuialã. A funcţionat foarte bine principiul comisionului care a consolidat poziţia pe piaţã a unui numãr redus de a