E de bine cand banii strainilor intra iute si usor in Romania, dar daca se pornesc cumva sa iasa la fel de sprinten, atunci e de rau. Guvernatorul BNR a dat de curand glas acestei temeri pana acum nemarturisite, dar pe care o banuiam de multa vreme: "Nu trebuie sa descoperim roata carului, exemplul altor tari, cum ar fi cele din Asia, arata riscul mare de criza financiara asociat cu explozia creditului in valuta. O caracteristica a acestor crize este ca se manifesta ca o reactie in lant. In momentul in care se declanseaza, efectul se propaga rapid si apoi orice interventie devine tardiva".

Exact din acest motiv, al asigurarii capacitatii de plata, observam ca la 4 miliarde de euro, cu cat a crescut datoria externa in 2005, corespunde o suma identica in rezerva valutara a bancii centrale. Din pacate insa, daca BNR continua sa cumpere euro si dolari in acelasi ritm, probabil ca va ajunge pe pierdere. Asa ca normele de reglementare a creditului in valuta vin sa opreasca banii sa mai intre in piata monetar-valutara sau, in fine, raman la banci care urmeaza sa faca ce-or sti cu ei. Acest "ce-or sti" inseamna, ca, fara sa mai fie in masura sa le aduca satisfactie actionarilor, disponibilitatile se vor indrepta in alte directii.

Logica pe care se bazeaza BNR e clara, dar intrebarea persista: incotro sa se indrepte banii? Aflam dintr-o declaratie mai veche a guvernatorului: "Sentimentul nostru este ca aceste capitaluri vor ramane in Romania si se vor muta de pe piata monetara sau bancara spre bursa de valori, iar de pe bursa se vor duce pe piata imobiliara. O sa aiba o viata mai lunga si este de dorit acest lucru, deoarece Romania va avea nevoie de capitaluri necesare dezvoltarii sale".

OK, dar daca e bine ca banii strainilor sa se duca spre bursa, imobile si terenuri, de ce banii romanilor investiti in aceleasi active nu sunt buni? Pentru ca suplimentul de