1 septembrie 2004. Peste 1.300 de elevi, parinti si bunici se pregatesc pentru ceremonia de incepere a noului an scolar la Scoala nr. 1 din Beslan, un mic orasel din Osetia de Nord. Unul din martori declara ca a vazut la un moment dat un camion acoperit cu o prelata parcat in fata scolii, dar ca nu i-a dat nici un fel de importanta. Oroare la portile iadului La ora 9.15, exact in clipa in care directoarea scolii, Lidia Talieva, se pregatea sa inceapa ceremonia, un grup de oameni inarmati, cu fetele acoperite, coboara in fuga din camionul parcat inofensiv si ii inconjoara pe participanti. Sub amenintarea armelor, toata lumea este inghesuita in sala de sport a scolii. In numai cateva minute barbatii maturi sunt separati de copii, femei si batrani si dusi in cladirea scolii, unde sunt impuscati pe loc. Cadavrele lor sunt aruncate pe fereastra, spre groaza locuitorilor care asista inspaimantati cum copiii lor sunt luati ostatici. Vreme de trei zile se poarta negocieri intre teroristi si FSB, politia secreta rusa. Ulterior s-a aflat ca rapitorii au prezentat o lista de revendicari, dintre care cele mai importante erau incetarea focului in Cecenia, urmata de retragerea trupelor ruse din micuta republica rebela. In clasica maniera sovietica de manipulare a informatiilor, autoritatile ruse si osetine spun ca rapitorii nu au prezentat nici o revendicare si mai ales ca numarul ostaticilor este ba de 120, ba de 340 de persoane, cand toti locuitorii din Beslan stiu ca sunt cel putin o mie. Ce anume s-a intamplat in cele trei zile cat a durat asediul nu s-a putut afla decat dupa aceea. Iar povestile supravietuitorilor nu pot fi asezate decat sub un singur cuvant: oroare. Meticulosi, teroristii au plasat bombe in cosurile de baschet si pe tavanul salii de sport. Declansatoarele au fost plasate pe talpile bocancilor unora dintre teroristi, astfel incat daca erau impuscati sa p