"Dl Adrian Năstase: Aş vrea să se înregistreze, că poate dăm caseta cu totul la ziare şi nu mai... Apropo, unde merg casetele acestea, Dorina, unde ajung, unde vor sta casetele? / Dna Dorina Mihăilescu: Sînt casete care se tot reciclează, domnule preşedinte, adică le transcriem, nu se păstrează. / Dl Adrian Năstase: Dar discuţia asta, spre exemplu, cînd se transcrie, unde ajunge? / Dna Dorina Mihăilescu: La dvs. la cabinet. (fragment din stenograma şedinţei Delegaţiei Permanente a PSD, Bucureşti, sediul central PSD - 22 martie 2004). Cele două personaje de mai sus au spus pînă acum că stenogramele nu există. Acum au o altă problemă: cine le-a făcut? Dorina Mihăilescu spune că poate serviciile secrete, Adrian Năstase că poate sînt compilaţii făcute de colegi din amintiri. Servicii secrete, compilaţii de sute de pagini redate cu fidelitate. Sîntem îndrumaţi spre piste complicate cînd răspunsul este simplu: la dvs. la cabinet, domnule preşedinte. E remarcabilă viteza cu care liderii PSD au început să recunoască "anumite" fragmente din stenograme după ce parchetul a deschis ancheta oficială. Anul trecut, imediat după ce au fost publicate, pesediştii au avut o reacţie umană, de Ghiţă Pristanda care îl caută pe Caţavencu: cine le-a dat publicităţii? Cîţiva dintre ei, prinşi nepregătiţi, nu au pus atunci la îndoială autenticitatea, problema era doar cine le-a dat presei. După ce presa a publicat mai ales fragmente scandaloase, în care mai marii zilei puneau la cale presiuni asupra Justiţiei şi a presei sau recunoşteau astfel de fapte, s-a convenit asupra unei strategii a negării: care stenograme? Nu există aşa ceva. Rămaşi de la PCR cu convingerea că poţi stinge orice scandal dacă nu vorbeşti despre el, liderii PSD au fost sincer convinşi că le va merge. Stenogramele existau doar dacă ar fi spus Partidul, dacă Partidul spune că nu există, atunci despre ce vorbim?! Au ţinut-