De la bordul yachtului său ancorat în portul Tomis din Constanţa, Mike Tyson alege, dintre curvele înşirate pe faleză, două-trei bucăţi lîngă care urmează să-şi petreacă noaptea. Fetele stau aliniate ca la paradă, aşteptînd să dea norocul peste ele, în timp ce reporterii tuturor televiziunilor se îmbrîncesc să relateze primii despre marea debarcare pe plaiurile noastre a celui supranumit cîndva Iron Mike sau Bestia. Imaginea e de rîsu'- plînsu': prostituatele selecţionate se bucură de parcă ar fi cîştigat un Oscar, Tyson zîmbeşte uşor încurcat sau, poate, uluit şi el de ceea ce i se întîmplă. Nu sînt multe ţări în care să aibă parte de o asemenea primire: să deschizi jurnalele de ştiri ale unor televiziuni, cînd steaua ta de boxer a apus de un car de ani şi nici măcar o ureche de adversar n-ai mai rupt în ring de atîta vreme, asta da, poate fi considerată o performanţă! Mirare? Pentru Tyson, poate. Pentru noi, deloc. N-a trecut anul de cînd Ion Iliescu făcea pe gazda primitoare, prin Palatul Cotroceni, pentru un alt băiat specializat în dat cu pumnul şi cu picioarele. Mîndru nevoie mare, fostul şef al statului a făcut poze şi declaraţii la braţ cu Jean-Claude Van Damme. După cîteva luni, beat turtă, marele Van Damme, pus pe agăţat gagici, lua o bătaie soră cu moartea de la bodyguarzii unui club bucureştean. Nici Tyson, nici Van Damme şi nici alţii ca ei nu vin la plesneală să-şi facă de cap în România. Ţărişoarei i s-a dus vestea peste hotare ca fiind raiul fetelor frumoase şi ieftine. Dacă, din curiozitate, ar citi cineva interviurile date de actorii sau muzicienii din străinătate care au vizitat România, pentru mai mult sau mai puţin timp, în ultimii zece-cincisprezece ani, ar găsi nenumărate cuvinte de laudă rostite de aceştia în legătură cu trupurile compatrioatelor noastre. Cu un fel de fudulie generală, noi înşine punem pe tapet, pe post de mîndrii naţionale, m