Băiatul meu, în vîrstă de 13 ani, mă bate la cap de jumătate de an să-i cumpăr ultima versiune a jocului pe calculator GTA San Andreas. Din raţiuni de etică sau din teamă de viruşi, nu-mi dau seama care, tînărul nu acceptă copii pirat, ci doar versiuni originale. Anunţat la începutul lui mai, jocul a apărut la tarabe, nu însă şi în magazinele de firmă, "Flamingo" sau "BestComputers". Acolo se găseşte doar versiunea Play Station, care necesită manetă (joystick), nu doar claviatura uzuală a calculatorului. Nu sînt un fan al jocurilor pe calculator, dar nici un adversar. Personal, aş dori să-l văd jucînd partide de tip quest, care pun mintea la încercare, propunînd probleme de rezolvat drept condiţii pentru a continua. Ştiam că jocul în cauză are ca miză furtul de maşini (GTA înseamnă Grand Theft Auto). Atît cît am putut urmări, există un romantism inerent acestei naraţiuni interactive: să furi, să loveşti, să omori şi să supravieţuieşti pentru a povesti ce ai reuşit să faci, iată o formă de existenţă împlinită. Aflu însă că jocul are şi episoade sexuale, care au atras atenţia unei organizaţii americane care veghează la moralitatea aplicaţiilor software: ESRP (Entertainment Software Rating Board), care marchează, ca la filmele de la televizor, grupa de vîrstă pentru care jocul e admisibil, l-a clasificat ca AO, adults only, ceea ce a atras retragerea lui din multe magazine. De fapt, episodul hot al jocului nu este accesibil decît cu ajutorul unui progrămel auxiliar, uşor de găsit însă pe Internet. Eroul, Carl Johnson (CJ), ia masa cu o fată virtuală sexy, Denisa, care-l invită, apoi, la o cafea. Odată în dormitor, fata apare goală, CJ rămîne în blugi capitalişti şi maiou socialist, este tratat cu o felaţie, apoi "intră pe meserie". Latura interactivă constă în manipularea ritmică a joystick-ului. Poziţiile partenerilor pot fi schimbate, unghiul de vedere aşijderea, dar