Chiar daca spala vase sau au grija de batrini, absolventii craioveni pleaca din tara pentru ca aici nu pot sa realizeze nimic. „O zi afara iti umple buzunarele cit o saptamina acasa“, spun ei. Un pic de chin si poti ajunge printre bogati. Nedorind sa munceasca toata viata pentru un acoperis deasupra capului, Daniel a plecat in SUA ca sa fie aupair, un termen mai sofisticat pentru românescul menajer. Aici facuse o facultate, era inscris la masterat. Chiar daca profesia pe care o avea ii permitea sa lucreze in multe domenii, nu si-a gasit o slujba decenta care sa-l satisfaca macar profesional. Minat de dorinta de a-si face un rost, a fost la un prim interviu la care a fost respins. Motivul: nu era nevoie de studii asa de ridicate pentru o astfel de slujba si mai era si un bun vorbitor de engleza, unul din scopurile programului fiind invatarea limbii de catre tinar. Fara sa se descurajeze, Daniel isi ia o adeverinta de la Universitate prin care renunta la masterat si se prezinta la interviu, unde se bilbiie rau si mai poceste si engleza. Se pare ca asta era cheia succesului. Acum este in SUA. Forta de munca mai ieftina decit un detergent de vase Ideea programului este sa faci parte dintr-o familie, sa cunosti tara si sa inveti limba, in schimbul unui ajutor in casa. „Adevarata fata a programului aupair este de a aduce mina de lucru extrem de ieftina pentru muncile casnice, pe mai putini bani decit ai cumpara un detergent de vase“, spune Daniel. Pe baza unui contract, familia se obliga ca, atunci cind aupair-ul munceste mai mult de cinci ore pe zi, va plati ore suplimentare, fapt care nu se prea intimpla, din relatarile lui Daniel, nici lui, nici colegilor sai. Pentru ca este la dispozitia familiei circa zece ore pe zi, timp in care spala, gateste, face curatenie sau alte treburi casnice, Daniel primeste echivalentul a trei-patru salarii ale unui profesor din România. De