PUBLICISTUL M. E DE PARERE ca toti politicienii sunt niste tampiti. Dar nu numai politicienii, ci si cei care dobandesc notorietatea si sunt foarte solicitati de ziare si de canalele de televiziune. Cand insa sta de vorba cu un politician si acesta spune ca e o onoare sa aiba de-a face cu un ziarist de talia lui, M. ii gaseste persoanei o multime de calitati. Iar daca e sunat de o notorietate, nu importa in ce chestiune, o saptamana numai despre asta vorbeste: ce spiritual e insul, ce bine stie sa-si aleaga amicii. Pentru M., oamenii sunt de doua feluri: care il iau in seama, deci sunt destepti, si care nu-i dau nici o atentie, deci sunt dobitoci.
DOMNUL IN ETATE care raspunde la orice-l intrebi cu aceeasi fraza: "Dragul meu, sa-ti spun un singur lucru, mai intai si-ntai caâ¦" Ii pui zece intrebari, raspunsurile sunt precedate de exact aceleasi vorbe, niciodata altele. Nu e doar un fix verbal. E mai degraba un supliment de politeturi interbelice, intr-un veac in care conversatia tinde sa devina o agresiune. Daca vii cu alta parere, dupa ce-ai obtinut un raspuns la intrebare, domnul bine crescut remodeleaza fraza, pe ici, pe colo, prin punctele cheie: "Dragul meu, ai dreptate, se poate sa fie si asa, dar sa-ti spun un singur lucru, mai intai ca problema se pune altfelâ¦" De la o vreme, imi incep si eu replicile cu "Dragul meuâ¦" Oare la ce varsta urmeaza:"â¦sa-ti spun un singur lucruâ¦"?
UN FOST SECRETAR al CC al PCR, care din pozitia lui de sef suprem al cenzurii socotea ca era normal sa li se adreseze gazetarilor cu "Ma, cutare", imi vorbeste si azi, cand ne gasim intamplator, la cativa ani odata, fata-n fata cu "Ma, Tudore". La ultima vedere, l-am corectat: "Nu ma, Tudore, ci domnule Tudor". Parca i-as fi dat cu un par in cap. El intelege ca lumea s-a schimbat, dar de ce sa se modifice si vizaviurile dintre oameni? Cum sa fiu eu "domnul Tudor"? Ins
