Lumea artei lui Ion Iancut - personajele sale, reprezentate in tridimensional, modelate cu minutie de artizan, slefuite, fara intentia de a epata, pana la stralucirea aurului - este lumea sufletului sau. Complexa, rascolitoare prin umanitatea si dramatismul privirii, imbracata in taceri pline de sensuri, asteptari si sperante. Un univers ce masoara fie pulsul vietii de langa noi, fie viul legendelor si miturilor, sursa perpetua de inspiratie pentru sculptorul originar din Raducanenii Iasilor. In atelierul sau din Pache Protopopescu, personaje si compozitii mai vechi sau mai recente isi asteapta destinatarii. Numai ca "dupa '89 nu s-a mai cumparat nimic", imi spune. "Inainte mai cumpara statul o lucrare, doua, mai faceam cate o expozitie, se mai gaseau cumparatori de arta... Singura posibilitate de supravietuire pentru unii artisti ar fi sa predea in institutiile de profil, daca sunt buni pedagogi. Cred insa ca un lucru bun ar fi infiintarea academiilor libere, gen ateliere de lucru, in care sa fie pregatite tinerele talente, si in care sa-si poata continua activitatea, ca profesori, si artistii mai in varsta. Dar, deocamdata, nu vad nici o rezolvare. Noi tot asteptam sa se mai intample cate ceva - manifestari, expozitii internationale, care au darul de a te mai incuraja cat de cat. Oricum, sculptura se vinde greu. Mai lucrez desene si pasteluri. Ma bate chiar gandul sa ma apuc de pictura. Cred ca ne-am obisnuit sa traim cu foarte putin, ceea ce nu e bine, mai ales ca pentru un sculptor, care vrea sa faca lucrari de calitate, materialele - bronzul, lemnul - , regia atelierului costa foarte mult. Se mai gaseste, ce-i drept, cate un mecena care ne salveaza. De obicei, cumpara strainii, romanii mai rar. In rest, mergem inainte, cu gandurile si posibilitatile noastre si sa speram ca intrarea in UE va aduce o schimbare benefica si acestei meserii", continua Iancut. Poate a