SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA! Blonda, cu ceva rotunjiri de femeie plinuta ajunsa pe la 40 de ani, cocheta, cu un zambet primavaratec si ochi vioi, Carmen Cristiu e genul clasic de om optimist. Nu e genul de om care se trezeste dimineata cu acid prea mult in organism, acid aducator de vorbe rautacioase, de pizma gratuita. Nici o negura pare ca i-ar umbri privirea, privire cu care Carmen Cristiu iti fixeaza obsesiv buzele. Multi dintre interlocutorii ei, observand privirea atintita atat de atent asupra gurii lor, se sterg instinctiv cu dosul palmei, crezand ca vreo foita de placinta a ramas agatata pe buze sau un zbeng de smantana din gustarea de la serviciu. Carmen Cristiu se uita atent la buzele celor din fata ei pentru ca destinul nedrept i-a harazit in jur tacere si iar tacere, o tacere totala si impovaratoare. Cea mai fericita zi din viata doamnei Carmen Cristiu a fost cand cele doua gemene, fetitele ei, au rostit cuvantul mama. A sorbit fericita cuvantul mama de pe buzele celor doua gemene, dar nu l-a auzit. Inginera Carmen Cristiu este surdo-muta. Nu s-a nascut cu acest cumplit defect al neauzului si implicit al nevorbirii. Pana la 4 ani a auzit si a putut sa spuna cuvintele obisnuite ale varstei de copilas. Dar la 4 ani, un diagnostic gresit, o boala parsiva si un tratament brambura au facut-o sa-si piarda auzul si i-a disparut si vorbirea. Carmen Cristiu a dat toate examenele la Facultatea de Cibernetica in scris. Nu putea vorbi si profesorii acceptau ca in afara de lucrarile scrise sa le citeasca de pe buze intrebarile la examen si sa scrie totul cu creta pe tabla. Carmen Cristiu este analist programator la RomTelecom, la Departamentul de Tehnologia Informatiei. Foloseste computerul, fiindca vorbele ii lipsesc si este orfana de auz. Isi face meseria constiincios, este apreciata si cu banii din munca de informatician isi creste cele doua gemene, ajunse azi i