Multe organizatii realizeaza astazi ca brandingul intern este la fel de important ca si brandingul extern. Atunci cand o companie cheltuieste sume imense pentru a construi un brand, insa propriii angajati nu inteleg ce fel de brand este si cum ar trebui comunicat acesta, eforturile financiare nu duc la rezultatele scontate.
Asa cum se vede in exterior, brandul este o oglinda a valorilor recunoscute in interiorul companiei.
Conceptul de branding intern a capatat contur pe la mijlocul anilor ‘70, cand marketingul a inceput sa se centreze mai intai pe consumator si apoi pe produs. Logica este simpla: pentru ca angajatii sa puna pe primul loc consumatorii, si ei, la randul lor, trebuie sa fie pusi pe primul loc in interiorul companiei, fiind consumatori interni.
Unii au blamat acest concept, sustinand ca distinctia branding extern si intern nu duce decat la confuzie. Insa experienta arata ca efectele actiunilor de branding intern sunt vizibile in valorificarea superioara a resurselor umane ale companiei, datorita cresterii motivatiei angajatilor. Efectul cel mai vizibil din exterior este cresterea loialitatii consumatorilor.
Angajatii, ambasadori ai brandului
Angajatii sunt responsabili pentru transmiterea promisiunii acestuia, dar si garanti ai acestei promisiuni in fata consumatorilor. De aceea, comportamentul lor, stilul de a se imbraca, tonul vocii si alte amanunte legate de acestia trebuie sa fie in acord cu valorile exprimate de brand.
Pe de alta parte, pentru a se crea o imagine coerenta in exterior, personalitatea brandului trebuie aliniata la valorile companiei si cultura organizationala. Marketingul trebuie sa vizeze de aproape si resursele umane, pentru a exista certitudinea ca valorile interne ale companiei sunt aceleasi care se vad in exterior.
Potrivit Monei Ursu, Associate Partner
