Am capatat o obsesie. Deloc fragila, deloc subtila. E directa si explicita. Am inceput, si continui un razboi, pe hartie, e drept, cu cei care se cred mai presus de orice regula, lege, sentinta.
Cu acei co-nationali ai mei - vorba domnului Iliescu - pentru care onestitatea, coloana vertebrala si bunul-simt, pana la urma, sunt echivalente cu notiuni bune de retinut doar pentru discutii de salon, nicidecum pentru viata de zi cu zi.
Saptamana trecuta, atrageam atentia asupra declaratiilor mai mult decat stupefiante ale presedintelui ANAF, Sebastian Bodu, referitoare la mafia din vami.
Saptamana aceasta, fostul ministru al controlului, Ionel Blanculescu, spunea ca si cazul Anghelescu, din pricina caruia ar trebui sa-i crape obrazul de rusine PD-ului, dar si coruptia din vami sunt lucruri si fapte stiute de ani intregi.
S-a mai facut cate ceva, pe ici, pe colo, poate prin punctele vamale ne-esentiale, dar mare luminis n-a iesit.
Mai mult, o armata de ministri, secretari de stat, consilieri, parlamentari, inclusiv presedintele tarii, premierul, presedintii Camerelor - cei prezenti si viitori - tac suspect in urma declaratiei fostului ministru al finantelor, Ionut Popescu, cel care se considera scos din institutie si infrant in aripa si activitate de un complot al vamesilor.
Al vamesilor importanti, participanti la retele transfrontaliere si transpartinice, nu al vamesilor care, pentru o suta-doua de euro, te lasa sa treci cu pasaportul nestampilat, chiar daca ai depasit perioada de sedere in spatiul Schengen.
Al vamesilor care, dintr-un container-doua, isi chivernisesc familia si viata cat n-apuca neam de cercetator sau businessman cinstit sa o faca. Acei vamesi deveniti subiect si predicat de bancuri. Apropo, il stiti pe ultimul?
„Cica era ziua de nastere a unui sef mare de la vam
