Stă în mijlocul intersecţiei şi priveşte. Priveşte oamenii care trec pe trotuar, unii prea grăbiţi pentru a-l observa, alţii privindu-l insistent. Urmăreşte atent maşinile care se deplasează pe carosabil până dispar din raza lui de acţiune. Tot ce are de făcut este să supravegheze traficul din intersecţie. Are doar 20 de ani. Un copil maturizat, poate, prea devreme. Un copil care face totuşi o muncă de om mare. Şerban Claudiu Trif este proaspăt absolvent al Şcolii de Agenţi de Poliţie de la Câmpina şi visează să ajungă ofiţer. “Planurile mele de viitor?”, repetă, zâmbind pe sub mustăţi, întrebarea. “În primul rând, vreau să fiu sănătos. Îmi doresc să devin ofiţer şi mai târziu să-mi întemeiez o familie”. Acum lucreză în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie, ca agent de circulaţie.

Are un aer inocent, dar ochii trădează o imensă voinţă de a învinge, de a reuşi în tot ceea ce şi-a propus, o maturitate dobândită poate prea devreme, dar care face din el un om respectat sau cel puţin o persoană de prezenţa căruia şoferii sau pietonii sunt intimidaţi.

Pare detaşat, uşor indiferent faţă de trecătorii care îl privesc insistent, dar uneori mâinile îi tremură de emoţie. Este la începutul unui drum lung, cu urcuşuri şi coborâşuri, ştie că mai are multe de învăţat, dar e dornic să reuşească, e conştincios în ceea ce face şi ştie care îi sunt îndatoririle. Am reuşit destul de greu să-l convingem să ne vorbească: “Acum nu pot. Sunt în timpul serviciului”. A refuzat politicos, dar a înţeles că e vorba doar de câteva minute şi că nu va fi nevoie să-şi părăsească postul, aşa că până la urmă a acceptat.

Îi place sportul, în special tenisul de masă şi fotbalul, pe care le practică “doar ca amator, în timpul liber”. Tot în timpul liber merge la pescuit – o activitate care îl mai rupe puţin de agitaţia străzilor şi îl ajută să îşi încarce bateriile -, iar ser