Istoria minunata a unei icoane.
In Sfanta cetate a Ierusalimului, la Sfantul Munte Athos sau in alte locuri incarcate de istorie crestina, icoane vestite impodobesc vechile bazilici sau marile catedrale, unele dintre ele fiind recunoscute ca "facatoare de minuni", grabnic ajutatoare nenumaratilor pelerini care au ingenuncheat inaintea lor. Imparati si imparatese, boieri si domnite, oameni cu dregatorii inalte, ca si oameni de rand, impreuna cu cete nesfarsite de arhierei, monahi, preoti cu credinciosii lor au batut drumurile in trecut, ca si-n vremurile mai noi, pentru a ajunge pe urmele Mantuitorului, ale Prea Curatei Sale Maici, ale Apostolilor sau Sfintilor. Au fost cazuri cand imparatii au renuntat la tron si si-au sfarsit viata in linistea si simplitatea unei manastiri athonite sau in alte chinovii din cuprinsul Rasaritului Ortodox.
Icoana Maicii Domnului din biserica satului Radaseni, din tinutul Falticenilor, fara sa aiba faima icoanelor si locurilor celebre ale lumii, are totusi o istorie minunata, plina de talc, care vorbeste "iara si iara" despre milostivirea fara margini a Sfintei Fecioare, izvorul atator minuni.
Toiagul cu galbeni
La Manastirea Rasca, catre sfarsitul veacului al Xix-lea, staretea ieroschimonahul Veniamin Piticariu, Arhimandrit si Cavaler, originar din satul Mihaiesti, situat foarte aproape de Radaseni. Dorea sa lase in urma sa o icoana pictata la Sfantul Munte. Din osteneala sa si a obstii a pus deoparte galben cu galben, i-a asezat intr-un baston gol pe dinauntru si a plecat spre Sfantul Munte. Drumurile erau lungi si nesigure, dar hotii nu-si inchipuiau ca un toiag ar putea ascunde o comoara. A luat corabia spre Constantinopol, dar o furtuna naprasnica a fost cat pe ce sa duca vasul la fund. Monahul a scapat cu viata, dar bastonul s-a pierdut in valurile involburate. Trist si sarac, parintele Veni
