Cind s-a infaptuit remanierea, credeam si eu, ca mai toata lumea, ca Ionut Popescu a fost zburat din functie din cauza incapatinarii de a nu semna pentru subventionarea uzinelor „Tractorul“ ori din cauza ca a spus la BBC ca se majoreaza TVA-ul. Dar s-ar putea sa nu fie asa. Si-atunci e grav.
Orb poti sa fii, dar, daca ai urechi de auzit, iti dai seama ca Alianta D.A. este macinata de lupte intestine. Declaratiile reprezentantilor partidelor aliate nu se mai mentin, nici macar de forma, in zona bunei intelegeri. Din aceasta cauza, de la investitura pina la recenta remaniere-fulger, Guvernul Tariceanu mi s-a parut demn de clementa.
Atacat din toate partile, dar cu osebire de fortele politice care l-au asezat sa conduca, basca de presedintele Basescu, Executivul condus de liberalul Tariceanu nu avea cum sa functioneze cu deplina eficienta.
De aceea, nu de putine ori, in decursul scurtei, dar extrem de zbuciumatei istorii a echipei de la Palatul Victoria, am fost tentat sa acord circumstante atenuante unui guvern care, din prima zi si pina acum, pare predestinat sa pice.
Cind s-a facut remanierea, gindeam, cu buna-credinta, ca operatiunea este destinata eficientizarii activitatii guvernamentale, odata ce premierul s-a opus alegerilor anticipate. Cu acest gind in minte si pentru ca, prin fisa postului, sint obligat sa urmaresc mai ales deciziile guvernamentale in domeniul economic, am incercat sa deslusesc motivele revocarii ministrilor «economici».
In ceea ce-l priveste pe coordonatorul din umbra al ministerelor economice - l-am numit aici pe cumatrul vicepremier Seculici -, n-am avut, fatalmente, ce analiza. Spuneam insa despre activitatea lui Ionut Popescu ca un ministru al finantelor nu poate fi judecat corect aplicind criteriile politicii de partid.
Si chiar socoteam in context ca, daca ministrul
