Intelegerile asupra preturilor minime sint frecvente in Romania. Totusi, exista doar citeva cazuri sanctionate. Asta deoarece competitorii lucreaza intr-o complicitate aproape perfecta
Un cartel presupune o intelege-re intre firme sau organizatii pro-fesionale care au ca scop fixarea preturilor, stabilirea nivelului productiei, impartirea pietei sau trucarea licitatiilor. Ca sa descopere aceste practici in afara legii, Consiliul Concurentei a lansat anul acesta politica de clementa.
Printr-o astfel de politica, agentii economici implicati in carteluri, care decid sa puna capat acestor practici ilegale si sa furnizeze dovezi esentiale, pot beneficia de imunitate sau de reducerea amenzii, in eventualitatea aplicarii unei sanctiuni. In Occident, o politica de genul acesta a dat randament.
In Olanda, de exemplu, intr-un singur semestru, autoritatea de concurenta a primit 470 de plingeri. In Romania, situatia sta pe dos.
Cine a calcat strimb
Pina in prezent, pe adresa Consiliului Concurentei a venit doar o plingere, insa nu se poate spune ca in economia romaneasca nu se practica intelegerile de pret. O dovada in acest sens o constituie amenda record data firmelor din industria cimentului, aproape 30 de milioane de euro.
Ce trei mari jucatori de pe aceasta piata, Holcim, Lafarge si Carpatcement, s-au facut vinovati in ochii Consiliului Concurentei de fixarea preturilor de vinzare.
In categoria celor care au calcat pe bec si au avut nesansa sa fie descoperiti de autoritatea de reglementare in domeniul concurentei intra si Asociatia Operatorilor Portuari-Fluviali din Romania, trei administratii portuare (Galati, Constanta si Giurgiu), precum si Administratia Canalelor Navigabile Constanta. Acestea se fac vinovate de constituirea unui cartel de fixare a tarifelor.
Asociatia a fost san