INAINTE, NU INAPOI "Matraguna este acea planta considerata de cea mai mare parte dintre specialisti ca fiind medicinala, niciodata cultivata in scopul de a ne oferi noua lapte, branza, carne, benzina, oua!"
Muzica a tacut, iar vantul se aude acum suierand printre schelele scenei. Nu-l luasem in seama pana acum, desi ne batuse la cap (si in spinare) toata seara. Mircea Bodolan a ramas asezat la o masa pe terasa hotelului Forum. Imi iau inima in dinti si puloverul pe umeri si ma asez. Si uite-asa, din vorba in vorba...
"In primul rand, m-a fascinat ce se spunea pe vremea aceea despre «muzica moderna», in opozitie, muzica usoara care ne invadase. Detestam muzica usoara!", ma surprinde prin vehementa Mircea. "O respinsesem din start pentru ca simteam ca nu ma reprezenta. Folkul este o adresare simpla, de la om la om, de la suflet la suflet. Simplu, dar nu simplist. Dar muzica usoara mie mi s-a parut simplista! Nu voiam in nici un caz sa aud «Macarale, macarale» sau altceva de soiul asta!"
Imi amintesc ca totusi se canta si prin Club A. "Ei, si!", imi replica. "Acum sunt nostalgii. Asa ca eu am inceput de la «vreau sa cant altfel», simtind ca am ceva de spus, ceva de povestit, care nu putea fi adus in ochii si urechile lumii decat asa. Asa ca, drumul firesc a fost la «Clubul de la ora 7», un fel de cenaclu folk condus de Relu Gherghel. M-a auzit cantand si m-a chemat in sambata urmatoare, cand era seara de debut. Am cantat doua piese: «Dragostea Pasarii» si «Matraguna». Ultima era fulminanta pe vremea aceea. Una dintre ultimile strofe era o aluzie la invazia sovietica a Cehoslovaciei.
Satisfactia mea suprema era ca puteam spune aceste lucruri, care rabufneau in fiecare dintre noi. Eu insa puteam sa o strig de pe o scena. Am dat mult cu subsemnatul dupa acea seara. Multi mi-au spus sa reiau aceasta piesa fara strofa asta care e racordata
