Iubita lui Calin are parul lung de fericire. Ea lupta sa puna mana pe dragostea flacaului. Cand o vazu dezbracata, il gadila in talpi. Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan. Totul se petrece intr-o padure virgina in care mana omului nu a pus niciodata piciorul.
Intre timp, poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca pe lacul unde lebada moare de cate ori canta. Cat e el de pasionat, poetul nu stie un adevar elementar, ca scriitorii care se consuma mult, mor si lasa vorba sa li se puna la cap diferite fluiere! Cum altfel, cand creierul este un organ oarecum indispensabil capului? Fara el gandirea ar fi dogmatica, rigida, casanta. Cu gandul la acest adevar elementar, poetul a scris o poezie din increngatura molustelor: Dupa melci.
Anual, cu precizia unui fenomen astronomic, in increngatura de moluste a invatamantului romanesc sclipesc perlele. Notate de profesori, perlele de la examene alcatuiesc un colier scandalos, care colinda paginile ziarelor ca produse ale folclorului didactic. Toata lumea se hlizeste, cand de fapt ar trebui sa intre in pamant de rusine invatatori, profesori si mai marii invatamantului. Ca orice produs din adancuri, perlele scolare nu tradeaza doar slaba pregatire a copiilor, lumea in care traiesc, ci si ceva despre profesori, despre manuale, despre programe scolare.
Multe scandaluri au cutremurat lumea invatamantului si acolo au ramas. Vorba ilustrului anonim, invatamantul romanesc are un singur ficat, si acela gaurit in trei locuri de un singur glont. Parintii nu au protestat cand ministrul educatiei, pe atunci Ecaterina Andronescu, stabilea ca singurul criteriu pentru manualele alternative este ieftinatatea. Poate ca au existat si oameni multumiti ca un manual costa cat doua suluri de hartie igienica. Daca e sa citam din lucrarile de bacalaureat, cu cat ne apropiem mai mult de inceputul rasc
