- Diverse - nr. 174 / 5 Septembrie, 2005 Cu cateva zile in urma, m-a sunat Valeriu Vaida. Avea in vocea sa si caldura, si bucurie. Descoperise printre documentele sale (Romulus Guga l-a numit cu ani in urma «omul care si-a mutat Transilvania in casa», pentru valorile pe care le adunase, de la carte veche la icoane, de la obiecte de arta populara la carti primite de la scriitori contemporani cu autograf etc. etc.) un text (un eseu) si cateva poeme de-ale mele din anii optzeci, cand ne-am intalnit prima oara. Castigasem un premiu la un concurs national de poezie, si Centrul de Creatie de pe atunci avea «misiunea» sa ma trimita la festivitatea de premiere. Cred ca de atunci au ramas acele texte la Valeriu Vaida. I-am promis ca «saptamana viitoare» o sa-l caut sa recuperez acele texte pe care chiar nu le mai am, «pentru ca dumneavoastra o sa va trebuiasca», a tinut sa-mi spuna Valeriu Vaida. Iata ca n-a mai fost «saptamana viitoare», pentru ca «timpul n-a mai avut rabdare» cu Valeriu Vaida. In aceasta primavara, am trimis o echipa de filmare de la Studioul Teritorial TVR din Cluj-Napoca pentru a face un reportaj despre viata lui Valeriu Vaida. Le-am spus fostilor colegi din televiziune ca vor avea surpriza unei biografii de exceptie, ca Valeriu Vaida merita un film, nu atat despre imensa lui suferinta (in parte, cuprinsa in paginile cartii sale "Marturii dintr-un veac apus", aparuta in 2001, si pe care am avut onoarea de a o citi inca in faza de manuscris!), cat despre stradaniile lui de a descoperi si promova valori ale culturii populare. N-am vazut cum a iesit acel film, dar el are acum valoare chiar testamentara, este marturia in imagini a unei vietii traite in cultul pretuirii valorilor culturale. Valeriu Vaida a fost un om bun, "de treaba" si la propriu, si la figurat, care ramane in memoria noastra prin ceea ce a facut. Pentru mine, ramane ca un punct lumino