Renate Manescu visa la India inca de la 12 ani. Filmele, muzica si dansul au facut-o sa vina la New Delhi si sa inceapa o noua viata in pasi de dans. Acum este profesoara de balet clasic, traieste de 13 ani in India si nu se mai gandeste sa se intoarca in tara.
INCEPUT. Era pe vremea cand la un "Diamant" alb-negru se vedeau din cand in cand filme indiene. La Brasov, Renate a facut ochii mari. In privirea ei au sticlit vesmintele sari, in micile urechiuse a ramas ecoul cantecului indian, in mintea ei de copil a incoltit un gand poate prea periculos in anii aia. Un gand care avea sa o duca foarte departe.
IUBIREA MEA - SARIUL. A invatat sa danseze, prima data balet clasic si dansuri de societate. Dar nu era deloc ceea ce-si dorea. Imbraca sari, incerca sa afle tot ce se poate despre India. Problemele nu au intarziat sa apara. Prin clasa a VIII-a a prins-o profesoara de Mate pe cand scrijelea in banca un cantec indian. "Si ce daca", si-a zis rebela Renate.
Primul sari si l-a luat la 14 ani. Reactia parintilor? "Porti sariul ala si o sa pici examenul de admitere." Si asa a fost. Micuta indianca a picat examenul la Chimie-Biologie. A luat insa la Chimie industriala. Nu ca i-ar fi pasat. Scopul ei in viata era cu totul altul. Renate isi urmeaza visul. Invata sa danseze si pentru sase ani studiaza balet clasic. Si in 1992 apare sansa vietii ei. O bursa la New Delhi.
PE DANS INDIAN. Pleaca fara nici o ezitare cu primul autobuz. Reactiile familiei si ale prietenilor au contat atat de putin. Familia stia inca de cand era mica. Era doar o chestiune de timp. Cat despre prieteni, majoritatea i-au spus ca nu e deloc bine ce face. Cand povesteste despre debarcarea in capitala indiana, Renate zambeste usor. "M-am speriat atat de tare. Am platit la un hotel 300 de rupii pe o noapte (aproape 8 dolari), cand nu facea nici 50. Mi-am zis insa ca trebuie sa reusesc
