SUB SEMNUL LUI NICHITA Vremea reintalnirilor. "Tu esti?", se intreaba. "Chiar eu!", raspunde cineva. Se recunosc prin muzica. Ii recunoastem in vers. Ne privim pe noi insine si-i vedem.
"Foarte multe lucruri din cele care mi s-au intamplat sunt legate de Nichita. Era ca si cum, candva, eu pusesem in pagina toate acele ganduri si trairi. Atat de mult m-am regasit in poezia lui! Nu l-am cunoscut niciodata, dar prezenta lui am simtit-o mereu. A fost, cred, o intalnire dintre doua suflete. Imi amintesc cateva lucruri minunate care mi s-au petrecut, si toate legate de el.
Aveam un concert in Franta, la Brest, chiar de Pasti. In aceeasi perioada, la Resita se desfasura un festival dedicat lui Nichita. Erau acolo toti apropiatii lui. Adam Puslojvici, prietenul lui de-o viata, care i-a tradus poezia si datorita caruia a si luat marele premiu de la Struga, Condeescu, nasul lui si cel care s-a ocupat mai departe de opera lui, prieteni din Belgrad, alti poeti de prin tara... Si, exact in perioada aceea, eu trebuia sa plec la Brest. M-am gandit mult daca sa plec sau nu. Franta o mai vazusem, asa ca nu ar fi fost o tragedie. Dar am plecat pana la urma. Cu gandul am fost insa mereu acasa."
Tinerii de pe plaja cantau "Colindul gutuii din geam" impreuna cu Nica Zaharia
EU INSAMI. Asta imi aduce aminte de vorbele de mai deunazi ale Nicai Zaharia. "Oricarui om ii este dor de acasa. Cine spune ca nu-i asa minte. Si am auzit pe multi dintre romanii plecati vorbind asa. Eu incepeam sa plang cand imi vedeam tara pe TVR International. Acum sunt profesoara de engleza in Iasi. Dar numai in muzica pot fi eu insami. Fara asta nu sunt fericita, parca nici nu traiesc cu adevarat. Am fost contactata de Florin Balanescu de la Radio Iasi. M-a rugat sa-i trimit varianta originala a «Colindului gutuii din geam». El avea mai multe interpretari ale piesei, dar nici una cantata