"Iti trebuie doar un pic de vointa ca sa lupti cu raul din tine si cu cel care te inconjoara"
"Incredibil, dar adevarat!" - zice o vorba din popor care, iata, se potriveste si in cazul nostru. Cine ar zice ca prea-frumoasa noastra actrita Carmen Stanescu, vesnicul "argint-viu" al teatrului si filmului romanesc, a implinit o varsta la care alte doamne sunt bunici, altele, mai grabite, chiar strabunici? Distinse doamne care, intre timp, au uitat ca au fost candva frumoase, ca au rapit inimi si ca au trezit cascade de suspine.
Carmen Stanescu a fost harazita de Dumnezeu cu vesnica frumusete si cu un temperament debordant, care au ajutat-o sa ramana mereu stralucitoare pe scena Nationalului bucurestean, starnind aplauze furtunoase in mai toate spectacolele antologice in care a jucat. Ea a fost inzestrata si cu ureche muzicala, cu voce si cu un simt al umorului si al ritmului care au facut-o sa evolueze, cu egal succes, si in show-urile de televiziune in care a cantat si a dansat cu mult nerv, adaugand de fiecare data interpretarii ei o nota picanta, extrem de feminina, niciodata vulgara! De ziua ei, Carmen Stanescu - atat de iubita noastra mare actrita - a acceptat sa raspunda unor intrebari pe care i le-am adresat odata cu urarea de "La multi ani, scumpa Doamna!".
- Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ati primit, anul acesta, de ziua dvs.?
- Cel mai frumos cadou, anul asta, ca si in ceilalti ani, a fost prezenta, in jurul meu, a prietenilor mei, a rudelor mele. O prezenta plina de dragoste, pe care eu o rasplatesc la fel. Iar cel mai frumos cadou... mi l-a facut chiar Dumnezeu. El mi l-a harazit pe sotul meu, pe Damian Crasmaru - un barbat si un actor minunat!
- O intrebare de neocolit: exista un rol anume care, din perspectiva timpului care a trecut, sa se detaseze ca "rolul vietii"?
- N-as putea sa pomenesc doar unul dintre
