- Cultural - nr. 174 / 5 Septembrie, 2005 Cine nu a vazut "Valurile Dunarii" pana acum a putut sa o faca joi seara, pe B1 TV, un post de televiziune cu un program deosebit datorita pleiadei de filme romanesti cu valoare europeana si mondiala, ca acesta, in care Liviu Ciulei nu e mai prejos ca regizor, dar nici ca actor, decat marii actori frumosi ai lumii, ce sa mai spunem de Irina Petrescu, care, in plus, fata de frumusetea comparabila cu a Gretei Garbo, are si vocea pe care aceasta nu o poseda. Alegerea lui Lazar Vrabie pentru rolul ofiterului-gentleman nu inclina atat de mult spre aspectul exterior, cat spre ofiterul si gentlemanul dinlauntrul sau. Peisajul Brailei este exact acelasi ca si cel din prezent, vechi si linistit (am revazut de curand orasul), iar apele Dunarii… suna la fel de domol ca si in cantecul de pe discul cu vocea doamnei Clody Berthola: "Barca pe valuri pluteste usor"! "Valurile Dunarii" nu e un film de gen "Independence Day", dar vorbeste totusi despre Ziua Independentei…Romaniei. Vocatia de comandant naval este una de conducator. Delta Dunarii este un spatiu in care oamenii apelor traiesc atat de bine tocmai datorita luptei pentru supravietuire. Pilda biblica a alegerii unui pescar ca ucenic al Invatatorului pentru a fi pescar de oameni… nu este intamplatoare, fiindca marinarii si pescarii impart tot putinul pe care il au, sunt atat de saraci incat nu traiesc decat din ce le da marea. Experienta recenta pe care am avut-o personal… la "capatul lumii" (expresie pe care am citit-o intr-o cronica despre Festivalul "Anonimul"), pe taramul apelor, pare incredibila pentru multi din spatiul transilvan, care este cu totul altfel. Aici oamenii nu te cheama acasa si te hranesc pe gratis, nu te culca in asternutul lor si nu-ti pun pachet pe drum. Aici comandantii de orice fel nu te lasa sa te odihnesti in cabina lor, precum cei ai navelor, nu iti tin to