Cei care trebuie sa ia decizii trebuie lasati sa-si faca analizele si calculele singuri. Cei de pe margine, eternii chibiti balcanici, ar trebui sa se abtina la a-si mai da cu presupusul. Iar in momentul elaborarii strategiei, aceasta ar trebui sa fie prezentata public si dezbatuta cu mediile de afaceri, cu cei care o vor aplica in perioada anilor urmatori, pentru ca toata lumea sa stie la ce sa se astepte. Saptamana trecuta a existat o avalansa de declaratii din partea politicienilor de la putere pe tema fiscalitatii. Dintr-o data, cu mic, cu mare, de la presedinti de partid la ministri si hotelieri, care mai de care si-au dat cu presupusul, sustinand ca fiscalitatea pentru anul care urmeaza trebuie sa arate intr-un anumit fel.

Parca ne aflam intr-o campanie electorala, in care toata lumea spune cum trebuie sa facem, cum nu trebuie sa crestem un impozit sau altul si cum fiecare cauta sa se impauneze mai mult si sa faca pe plac electoratului. Un electorat deja plictisit si satul de controversele si mesajele confuze pe care le primeste din partea puterii de opt luni incoace.

Este adevarat ca problema fiscalitatii atinge la buzunar pe oricare dintre cetateni, este o problema de o sensibilitate deosebita si care, printr-o comunicare neadecvata si prin mesaje confuze, poate sa creeze panica si neincredere fata de cel care trebuie sa administreze, sa gestioneze si sa comunice acest tip de politica, adica ministrul Finantelor.

In tot acest potop de mesaje, singurul care a tacut a fost domnul Sebastian Vladescu. De la preluarea portofoliului Finantelor, acesta incearca sa gaseasca o cale coerenta si corecta pentru strategia fiscala viitoare. Si bine a facut ca a tacut!

Problemele cu care Romania se confrunta astazi, o crestere economica mult mai mica fata de anul trecut (4,9% crestere economica pe primul semestru in 2005 fata de aceeasi perioada a lu