- Cultural - nr. 174 / 5 Septembrie, 2005 In urma cu vreo zece ani, blonda fatala a Clujului (cunoscuta ca iubita unui actor local, pe atunci), Andra Negulescu, era doar corista, dupa cum afirma acum actrita, pentru un spectacol in care marele actor, deja devenit mondial, Marcel Iures era in centrul atentiei. Am vazut "Omorul in catedrala" de trei ori, atunci a fost si momentul primului interviu pe care i l-am luat domnului Iures _ desi se stie ca el de obicei nu da interviuri! A fost suficient ca spectacolul, unul dintre cele mai bune ale lui Maniutiu, cam ultimul in care Iures a mai acceptat sa joace in regia lui (se spune ca despartirea profesionala s-a intamplat din motive financiare; au mai fost doar "Cetatea Soarelui" de la "Act", si "Frankenstein" de la "Art-Inter-Odeon", companie desfiintata), sa iasa din tara, pentru ca, in Anglia, Alan Rickman (vrajitorul rau din "Harry Potter") sa o compare pe Andra Negulescu cu Uma Thurman, Poison Ivy ("Iedera otravita") din "Batman". Asemanarea era intr-adevar izbitoare, pana si la prenume (pe Uma Thurman o mai cheama si Karuna, iar pe Andra, Miruna). Desi, practic, Andra nu aparea decat ca o… iedera, nu neaparat otravita, inalta si subtire, cu ochi exoftalmici si buze exagerat de senzuale, Thurman era atunci pe locul I in box office-ul din "Noul Cinema", conform rubricii lui Dumitru Solomon (semnata cu pseudonimul Rolland Man - colaboram cu revista), asa ca nu era greu ca aceea care ii seamana sa atraga toate privirile, nu doar ale Clujului. Intre timp, Andra a facut un rol mic, dar foarte bun, la Victor Ioan Frunza, Gwendoline din "Becket", unde vocea ei placuta a fost remarcata, fiindca… si canta, acompaniindu-se singura la chitara; apoi am vazut-o in regia aceluiasi, intr-un remake dupa Tom Paine, in care, din nou, isi folosea atat calitatile fizice, cat si cele vocale. Rolul Andrei care a avut cele mai bune cronici