In Philosophia Perrenis, Aldoux Huxley observa ca exista multi indivizi care nu au vazut in viata lor oameni justi, autentici, nobili sau spirituali, oameni care sa fie altfel decat marea massa manata numai de egoism cotidian, de interese strict personale si de teluri materiale imediate, fara nici un gand mai fin care sa-i ridice peste constrangerile luptei dure pentru existenta sau pentru un loc in lumea sociala si profesionala in care le e dat sa vietuiasca. In preajma lui Alexandru Paleologu aveai senzatia ca in sfarsit vezi un asemenea om, cu o eleganta nobila a fapturii, innascuta dar si castigata, care venea din impresia ca el putuse transforma toate vicisitudinile inevitabile ale existentei in combustibil pentru o posibila intelepciune senina si detasata, desi bine legata de lume. Fara sa fiu oarba fata de limitarile tot inevitabile, ale oricarui om, in preajma domnului Paleologu am inteles ca a trai e o arta, poate cea mai dificila, care cere mult efort si curaj, dar si talent, vocatie, inspiratie - a trai e o arta majora, pentru care in lumea noastra exista prea putine modele, prea putini dascali.

In Philosophia Perrenis, Aldoux Huxley observa ca exista multi indivizi care nu au vazut in viata lor oameni justi, autentici, nobili sau spirituali, oameni care sa fie altfel decat marea massa manata numai de egoism cotidian, de interese strict personale si de teluri materiale imediate, fara nici un gand mai fin care sa-i ridice peste constrangerile luptei dure pentru existenta sau pentru un loc in lumea sociala si profesionala in care le e dat sa vietuiasca. In preajma lui Alexandru Paleologu aveai senzatia ca in sfarsit vezi un asemenea om, cu o eleganta nobila a fapturii, innascuta dar si castigata, care venea din impresia ca el putuse transforma toate vicisitudinile inevitabile ale existentei in combustibil pentru o posibila intelepciune senina