Daca cineva venit din afara ar lua de bune declaratiile din ultimele 2-3 luni facute de liderii PSD, ar putea crede ca tara e gata-gata sa cada in ghearele dictaturii instaurate de Traian Basescu si Alianta PNL-PD. Cel mai vehement pare Adrian Severin, care, luat de val, a ajuns chiar, de dragul demonstratiei, sa infiereze alogenii pentru nenorocirile aduse romanilor neaosi. Un discurs la care ne-am fi asteptat mai degraba din partea lui Vadim decat din aceea a unui fin european, fost ministru de Externe si fost presedinte al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. In aceste conditii, nu e nici o surpriza ca si Ion Iliescu se arata ingrijorat de spiritul revansard care s-ar fi instaurat in viata politica romaneasca.
Acest tip de interventii alarmate au devenit in mod previzibil mai vocale pe masura ce batalia pentru schimbarea lui Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu de la sefia celor doua Camere ale Parlamentului a intrat in linie dreapta. Nimic surprinzator de altfel. In ton cu realitatea de pe teren, pentru PSD principala prioritate a momentului este protectia unor oameni importanti din aparat intrati in vizorul justitiei si conservarea majoritatii pozitiilor de influenta detinute in structurile de stat. De aceea atacurile PSD impotriva actualei guvernari se deruleaza deocamdata cu precadere sub stindardul salvarii democratiei autohtone, care, in opinia partidului, ar fi in mare pericol. In acest fel, posibilele actiuni in justitie indreptate impotriva unor marcanti lideri pesedisti, de la Marian Oprisan si Radu Mazare pana la Dan Ioan Popescu sau Hildegard Puwak, pot fi incadrate la categoria prigoana politica si vandute ca atare si in interior, dar si in exterior.
Dar asistam cu adevarat la derapaje ale democratiei romanesti, asa cum lasa sa se inteleaga fara echivoc oameni ca Adrian Severin? Exista, fara indoiala, abuzuri si excese care
