Bucataria mediteraneeana, atat de rafinata, nu ar fi nimic fara aromele pe care i le ofera nenumaratele condimente arabe. Ce ar fi renumita gastronomie frantuzeasca fara piper sau scortisoara?
Mancarea nu a avut intotdeauna gustul cu care suntem azi obisnuiti. Ca sa ne facem o idee, am putea sa ne inchipuim un preparat care nu are pic de sare si nici piper sau alt condiment. Parca pofta nu mai e asa de mare. Mancarea saracilor, in antichitate si in Evul Mediu, era lipsita de savoare. Cu 50.000 de ani inainte de Hristos, oamenii au descoperit ca unele plante pot da o aroma mai bogata mancarii. Ei inveleau carnea in frunze si o puneau pe foc. Au remarcat ca aceste frunze imbogatesc gustul carnii fripte. Pe peretii din piramide si in Sfintele Scripturi se gasesc mentiuni referitoare la viata oamenilor si modul lor de trai pe vremea aceea, unde condimentele ocupau un loc important.
ANTICHITATE. Romanii importau multe aromatizante din teritoriile locuite azi de arabi, pentru ritualuri, parfumarea incaperilor, medicina si gastronomie. Cele mai vandute erau tamaia (extrasa din scoarta livanului) si smirna. Apoi ele "au iesit din moda". Au aparut aloea, cardamonul si scortisoara. Piperul si cuisoarele erau aduse din India, iar ghimbirul de la chinezi. La marile banchete care se organizau la Roma se servea vin aromatizat. In scrierile lui Hipocrate, Teofrast si Plinius apar referiri la utilizarea plantelor aromate in medicina si in gastronomie.
EVUL MEDIU. Comerciantii arabi aduceau in Europa condimente si le vindeau exorbitante. Cand europenii intrebau de unde vin toate acestea, primeau un raspuns evaziv. Astfel, arabii pastrau monopolul asupra acestei pieti. Existau si mercenari europeni care faceau comert cu piper, scotisoara si nucsoara, ei cumparau condimentele din Siria sau din Egipt. Insa ei nu stiau cum ajungeau aceste seminte si plante pe piata. Cel
