“In momentele acelea notiunea timpului dispare si clipa se amplifica, dand prezentului in sine toata semnificatia lui. In acel prezent... se realizeaza atunci unitatea noastra.” (G.M. Cantacuzino)

Printre multele carti lansate anul acesta la Targul Bookarest, cititorii au avut ocazia sa se intalneasca si cu doua volume purtand marca inconfundabila a lui Mihai Sora, ambele aparute la editura Paralela 45. Este vorba de Clipa si timpul si Despre toate si ceva in plus. De vorba cu Leonid Dragomir. Putini dintre cei ce treceau grabiti printre standurile ultraaglomerate si-au putut da seama de evenimentul exceptional prilejuit de aparitia celor doua carti. La cei aproape 89 ani ai sai, Mihai Sora dovedeste o exceptionala vitalitate creatoare si se impune definitiv ca unul dintre cei mai originali si mai neconventionali filosofi romani.

Elev al lui Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu si Mircea Eliade, Sora face parte dintr-o generatie (E. Schileru, O. Nistor, A. Dragomir, Mariana Sora) care a avut de infruntat din plin stihia istoriei. De fapt, ea n-a supravietuit ca generatie, ci a lasat doar cativa supravietuitori, dintre care cuplul Sora este reperul cel mai remarcabil. In ianuarie 1939, Mihai Sora pleca la Paris in mod norocos cu o bursa a guvernului francez, cu putin inainte ca prietenii sai ramasi in tara sa fie chemati sub arme. Blocat de declansarea razboiului, Sora a ramas in Franta pana in 1948, cand s-a intors (accidental) in Romania. Publicase intre timp la prestigioasa editura Gallimard cartea sa de debut - Du dialogue intérieur - in care se afla, in nuce, intreaga sa filosofie ulterioara. Au urmat 31 de ani de tacere, pana cand a vazut lumina tiparului Sarea pamantului in 1978, urmata apoi de A fi, a face, a avea (1985) si Eu & tu & el & ea sau despre dialogul generalizat (1990). Clipa si timpul inchide ciclul inceput in 1947, fiind cheia de bolta