Are 37 de ani, e neurochirurg si, cand a ajuns in State, in 1998, era departe de a banui cei rezerva viitorul. Initial, a descins in Tennessee, iar dupa un an sa stabilit la New Orleans, unde a fost Are 37 de ani, e neurochirurg si, cand a ajuns in State, in 1998, era departe de a banui cei rezerva viitorul.

Initial, a descins in Tennessee, iar dupa un an sa stabilit la New Orleans, unde a fost rezident la Louisiana State University timp de sase ani. "Chiar in iunie anul acesta am terminat rezidentiatul si am ramas in cadrul facultatii ca asistent universitar", isi incepe povestea Gabriel Tender, medicul care sa luptat cinci zile si cinci nopti, alaturi de colegii sai din University Hospital, sasi pastreze pacientii in viata, izolati de ape, fara hrana si cu medicamente pe sponci.

"Vedeam elicopterele Si ne intrebam de ce nu veneau Si la noi"

Gabriel Tender lucra la doua spitale, cel pentru saraci, Charity, si la University Hospital. In seara cand a lovit Katrina era, la datorie, in serviciu de urgenta la University. "Dupa ce a trecut uraganul, am crezut ca am scapat usor. Afara, apa trecea putin de genunchi. Mai avusesem asemenea experiente. Apoi, a venit prapadul. Luni noaptea sa spart barajul (de la lacul Pontchartrain n.n.), iar apa a crescut brusc peste doi metri. Neam trezit izolati. Cinci zile si cinci nopti am facut tot ce nea stat in putinta sa tinem in viata pacientii. Veneau bolnavi cu barcile de la alte spitale, dar nu am mai internat pe nimeni. Abia faceam fata cu ai nostri. Din ora in ora ne urcam pe acoperisul spitalului. Era deprimant. De jur imprejur numai apa. Vedeam elicopterele si ne intrebam de ce nu veneau si la noi"

"Am supravietuit cu o lingura de fasole pe zi"

Apa de baut na fost o problema, pentru ca directorul spitalului a avut prezenta de spirit si a stocat suficienta inainte de uragan. "Cu mancarea a fo