La prima privire pare a fi un om obişnuit, poate chiar prea obişnuit. Dar cu cât o priveşti mai atent, simţi cãldura din ochii mici, încadraţi de nişte ochelari necesari prea devreme.

Tanti Edith. Aşa obişnuiesc sã-i spunã toţi cei care cumpãrã dimineaţa în drum spre locul de muncã, ziarele de pe taraba ei, din centrul oraşului. Are 42 de ani, este plinã de energie, rãbdãtoare şi zâmbeşte tuturor. Se simte împlinitã şi fericitã. Are un loc de muncã care o bucurã, "deşi banii sunt puţini", şi douã fetiţe de care este tare mândrã. Când am întrebat-o ce face în timpul liber, ne-a mãrturisit: "Nu prea am timp liber. Când ajung acasã, mã apuc de treburi gospodãreşti".

Nu-i plac deloc telenovelele, în schimb urmãreşte cu mult interes emisiunile de pe Discovery. Ne-a mãrturisit apoi cã nu trece o zi fãrã sã citeascã ceva. "Mã trezesc la 5 dimineaţã, ca sã pot citi mãcar douã pagini înainte sã vin la muncã. Aici nu prea am timp pentru lecturã. Mai stau de vorbã cu oamenii. Dacã nu am timp sã citesc dimineaţa pentru cã mã trezesc târziu, nu mã simt bine toatã ziua şi îmi merge prost", spune tanti Edith.

Visul ei cel mai mare este sã vadã India. "Îmi place foarte mult India. Citesc tot ce se scrie despre aceastã ţarã. Este emigmaticã, plinã de sacru şi cred cã, dacã aş putea vreodatã sã o vizitez, aş fi pe deplin fericitã", spune oftând.

În timpul în care îi puneam întrebãri, tanti Edith avea grijã ca toţi cei care intenţionau sã cumpere un ziar sau o revistã sã nu se simtã ignoraţi. Muncea şi povestea cu noi în acelaşi timp. Mereu atentã, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu amabilã şi sãritoare. Munceşte cu plãcere fãrã sã se plângã de obosealã sau de banii puţini. E acolo în fiecare dimineaţã, pentru a-i servi pe devoratorii de informaţie. Am plecat şi am lãsat-o între mormanele de ziare, dintre care se mai distingea doar un zâmbet. (S.S.)

La p