Se pare ca traim intr-o noua paradigma definitorie pentru secolul nostru: terorismul. Acesta este noul cuvant totem, adevarat fetis modern. Noul zeu contemporan este contraterorismul.
Faptul ca, aparent, ne aflam sub zodia terorismului nu este nici pe departe cea mai nimicitoare si teribila plaga din istoria lumii: ciuma, pelagra, holera si alte maladii groaznice au decimat omenirea secole de-a randul.
Ciuma a fost timp de secole un mare personaj al istoriei, una din marile spaime ale europenilor. In timpul domniei lui Caragea, in 1812, intre un sfert si 40% din populatia de 120.000 de oameni a Bucurestilor acelor vremuri a murit de ciuma. Epidemia de ciuma neagra din Europa Occidentala dintre 1348 si 1350 a luat vietile a doi din trei pana la unul din opt locuitori, in functie de regiuni. La Londra, in 1665, 70.000 din cei 460.000 ai orasului au pierit de ciuma, in timp ce, 35 de ani mai devreme, 50% din milanezi si-au gasit sfarsitul din aceeasi cauza. Spre sfarsitul secolului trecut ai fi putut spune ca fenomenul cel mai inspaimantator prin potentialul distrugator este SIDA (se estimeaza ca 3,1 milioane de oameni au murit, in 2004, din cauza acestei boli, in principal in Africa si Asia). Însa cea mai mare frica a omenirii, la inceput de secol XXI, pare a fi terorismul.
Diacronia terorii
Este insa terorismul frica ce aprinde cel mai mistuitor imaginarul colectiv? Suntem egocentrici sau, mai bine zis, eurocentrici sau, si mai bine zis, euro-atlantico-centrici. Europa, America si regiunile din proximitatea lor sunt cu precadere tinta atentatelor. Capul de afis este tinut de lupta impotriva terorismului in media internationala, in mare parte europeana sau americana. Guvernele din tarile influente pun pe lista subiectelor de discutii, in capul listei, tot terorismul. In sondajele ultimilor ani, americanii s-au aratat mai preocupati de ter
