Greaua mostenire

Cel mai mare/frumos oras al statului Louisiana, New Orleans, a fost înfiintat în 1718, aproape de gurile fluviului Mississippi. Se numea La Nouvelle Orléans, in onoarea ducelui de Orléans, regentul Frantei. Intr-o zona mlastinoasa si frecvent inundabila, arhitectul de Bienville a ales un teren relativ inalt, dar orasul avea sa se extinda neglijent, punandu-si sperantele in performante ingineresti. In 1763 zona a ajuns la spanioli, pentru a reveni in 1801 in mainile francezilor. Nu pentru mult. In 1803, Napoleon Bonaparte a vandut americanilor un teritoriu care inseamna cam 30% din Statele Unite de astazi. Tranzactia s-a cifrat la 15 milioane de dolari (cam 200 de milioane de dolari actuali, zic unii!) si includea Louisiana cu al sau New Orleans, ce numara 10.000 de locuitori. In 40 de ani populatia avea sa creasca insa de 10 ori, caci orasul devenise un mare centru industrial si comercial, care distribuia oameni si marfuri catre nord (pe Mississippi) si catre lume (prin Golful Mexic). A trecut prin incendii si epidemii, dar a continuat sa creasca. Americanii get-beget (daca or exista) convietuiau cu francezii, cu francezii creoli, cu spaniolii si hispanicii. Creuzetul s-a complicat prin afluxul de negri datorat traficului de sclavi. Sarbatorile catolice de sorginte franceza, precum Mardi Gras, s-au contaminat carnavalesc cu ritmurile si culorile Africii de import. Aici s-a inventat jazzul, aici au stralucit cantaretii de delta blues si zydeco. Ici-colo se mai practica voodoo. Nepotii francezilor vorbesc cajun si toata lumea practica engleza cu un accent special - yat. Cartierul Francez este unul din cele mai vizitate locuri din America. Strazile lui platesc tribut prin arhitectura si denumiri unui trecut pitoresc, dar esential pentru mandria Lumii Noi. Desire Street si Bourbon Street amintesc de excese, iar Canal Street de energiile constru