O reglementare inteligenta a delictelor de presa, insulta si calomnia, ar putea duce la curmarea hartuirii in instante a ziaristilor, dar si la o mult mai rapida profesionalizare a breslei.
probleme a facut-o Rodica Stanoiu, cind era ministru al Justitiei, insa a facut-o doar partial. Ea a scos insulta din sfera penala si a trecut-o in civil – un biet paleativ, daca tinem seama ca un proces de insulta este perfect evitabil: trebuie doar sa te abtii de la invective si epitete tari.
In schimb, calomnia a ramas pe mai departe ca fiind o infractiune, pedepsita, ce-i drept, mai blind, cu zile-amenda, si nu cu inchisoarea. Din motive neexplicate nici pina acum, Clubul Roman de Presa a imbratisat aceasta solutie si, din cite se pare, tine mult la ea si acum. Acesta a fost insa un dar otravit.
Pentru ca orice proces de calomnie are doua componente: una penala, sanctionata cu amenzi modice, dar care se trec in cazier, si una civila, in care partea vatamata pretinde o anumita suma de bani drept daune morale.
Raminind calomnia in sfera penala, componenta sa civila este scutita de taxa de timbru, ceea ce face ca, in continuare, cei care se pretind lezati – pe buna dreptate sau nu – sa poata cere drept daune morale sume oricit de exorbitante, fara sa-i coste nimic. Nu le si obtin intotdeauna, e drept, dar exista oricind riscul ca un judecator mai nervos sa le aprobe.
Ca sa nu mai vorbim de acel judecator extrem de nervos, care a sanctionat un ziarist cu o suma de sase ori mai mare decit ceruse partea vatamata, prefectul.
Lipsa oricarei cenzuri asupra daunelor morale cerute e de natura sa inhibe, fara doar si poate, activitatea jurnalistica, pentru ca imi inchipui ca multi ziaristi ar prefera sa stea citeva luni in inchisoare decit sa plateasca salariul lor pe citiva ani.
Monica Macovei pare decisa