Majoritatea elevilor din mediul rural renunta la continuarea studiilor. Principala cauza o constituie saracia, dar si lipsa de motivatie. La tara, teoretic, lucrurile par simple. Invatatorii si profesorii merg din casa in casa, fac recensamintul si stiu citi copii ar trebui sa aiba in fiecare clasa. Ii asteapta, apoi, cu rechizite gratuite la scoala, pentru ca, in mediul rural, aproape toti copiii provin din familii cu venituri infime, asa ca se bazeaza pe ghiozdanul de la Guvern. Si, apoi, ii asteapta sa vina la scoala in fiecare zi, daca nu cu toate lectiile invatate, macar cu interes pentru cele ce ar putea afla de la scoala. In practica, insa, lucrurile nu stau deloc asa. Copiii din satele sarace vin la scoala doar ca sa primeasca alocatiile, singurele surse de venit pentru multe familii. Obligatiile de elev ramin pe ultimul plan. Si, de multe ori, sint prea saraci si ca sa beneficieze de alocatie, asa ca pun scoala in cui mult prea devreme. Cind isi schimba hainele si incaltarile de la unul la altul numai ca sa fie prezenti in banca si cind isi asteapta fratele sa vina de la scoala ca sa-i ia pixul, e greu sa vina in fiecare zi la scoala. "Ca sa mearga invatamintul bine, copilul trebuie sa aiba ce minca acasa, ce imbraca si sa aiba si un acoperis deasupra capului. Abia dupa aceea mai putem discuta si despre interesul lui pentru scoala", a spus profesorul Aurel Panzaru, directorul scolii Dulcesti. Adevarul este general valabil pentru toate scolile din mediul rural. Daca, pina in clasa a VIII-a, copiii frecventeaza regulat cursurile, dupa aceea, liceul sau chiar si o scoala de arte si meserii reprezinta un obiectiv mult prea indepartat pentru ei. In primul rind pentru ca liceul sau scoala de arte si meserii nu este in sat, iar solutia internatului sau a navetei este de neconceput pentru o familie care traieste doar din banii de alocatie si din ce mai agoniseste pe