Subiect discutat şi rediscutat, situaţia Statelor Unite dupã Katrina rãmâne de actualitate. Autoritãţile s-au trezit greu. Au acţionat şi mai greu. Au fost taxate repetat. Cu toate acestea, la mai mult de o sãptãmânã, situaţia este aceeaşi. În aşteptarea salvatorilor au mai murit oameni, iar alţii au cedat. Bush a venit şi a mângâiat douã femei tinere pe umãr. Acestea l-au întrebat pe cel mai puternic om din lume ce sã facã, pentru cã nu au haine pentru copii. CNN-ul a tãiat rãspunsul preşedintelui. Recunsoc cã nu am destulã imaginaţie pentru a vedea soluţia lui Bush.
Locuitorii din New Oleans trãiesc astãzi între ruine. Nici ei nu mai au imaginaţie. Sau forţã. Armata ezitã sã îi evacueze forţat. Preşedintele preferã ca oamenii sã trãiascã între cadavre decât sã rişte o mãsurã pe care trebuia sã o ia acum aproape douã sãptãmâni, înainte ca uraganul sã ajungã în Louisiana. Sã îi evacueze cu forţa.
Pierduţi printre ziduri dãrâmate, americanii au ajuns la concluzia cã familia Flintstone poate fi oricând parte din realitatea cotidianã. Şi cã oricând un torent le poate spulbera visul.
Iar Bush vede cu ochii lui cum popularitatea scade vertiginos când nu îţi pasã. Nu îţi pasã de cei care, poate, nu te-au ales. Dar oricât de cowboy eşti, mi-e greu sã cred cã nu realizezi implicaţiile pe termen lung. Când Europa te face rasist pe faţã, iar tu nu iei poziţie nici de dragul imaginii, puţini vor mai crede cã vrei cu adevãrat sã fii preşedinte şi în mandatul urmãtor.
de Corina ALBOTA
PS: Corespondenta Realitãţii TV la New Orleans a întrecut-o cu mult pe Sanda Nicola, când aceasta transmitea în direct, înecatã în lacrimi, de la înmormântarea Papei Ioan Paul al II-lea. Domnişoara, al cãrei nume nu i l-am reţinut, a fost desfiinţatã, în timp ce plângea la propriu drama americanã în direct, pe acelaşi post tv de Emil Hurezeanu. A doua a zi a revenit
