Ion Iliescu a scos din dulap haina de fost sef al statului si, tragand-o peste rubasca, s-a infatisat natiunii. Pregatise din nou un comunicat important pentru tara, asa ca nu se cuvenea sa se prezinte sub reflectoare imbracat in modestul costum de senator pesedist. "Dramatismul" situatiei impunea o tinuta adecvata.
Si a inceput: "ne confruntam cu o situatie absolut inacceptabila"; suntem martorii unor "flagrante incalcari ale Constitutiei si legilor tarii"; asistam la "un plan de anihilare a Opozitiei politice, atat in Parlament, cat si la nivel local si judetean"; partidele mici ale actualei coalitii la putere sunt nevoite sa indure, saracele, "santajul exercitat de Alianta PNL-PD asupra lor".
Asta a fost introducerea. Din cuprins am aflat (mai, draga!) care-i baiul, de fapt: "Este de neinteles insistenta cu care actuala putere promoveaza schimbarea presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului".
Fostul presedinte sustine ca prezenta exponentilor opozitiei in fruntea Legislativului este un semn de "normalitate democratica", iar schimbarea acestei stari de fapt ar provoca un dezastru in plan politic si social (!). In fine, Iliescu ii cere presedintelui Basescu sa intervina, sa medieze conflictul pentru a nu impinge lucrurile catre o stare de "razboi politic".
In ultima parte a discursului, Ion Iliescu se adreseaza propriului bazin electoral. Aminteste de costurile vietii, de scaderea puterii de cumparare, cresterea taxelor si impozitelor, degradarea calitatii serviciilor publice, criza din sanatate, degradarea infrastructurilor. Spune ca actualele politici fiscale ii penalizeaza pe cei cu venituri mici si medii, favorizandu-i pe cei bogati.
Astfel s-a consumat a doua interventie a lui Ion Iliescu, facuta in calitate de fost sef al statului. Prima a avut loc in iulie 2005, in toiul inundatiilor si al dis