Doamna e lângă sufletele noastre. Şi, parcă mai des şi mai acut decât în alţi ani, e şi în noi, fiindcă vara ne-a lăsat în pragul său având în ochi şi în minte imaginile tv ale puhoaielor sinistre măturând apocaliptic ţara, iar în urechi jalea din glasul celor pustiiţi de natură şi de Dumnezeu. Pentru că ne amintim de el numai când ne bântuie nenorocirile?
Şi poate n-aş fi scris aceste rânduri, dacă mai zilele trecute nu vedeam un reportaj tv fără nici un viol, fără vreo crimă sau accident rutier şi, în general, fără pic de senzaţional. Nu-mi venea să cred... Însăşi prietenul meu Haralampy mi-a şoptit cu maliţiozitate:
- Să mă trezeşti când se termină vedenia asta...
- Adică şi tu?, am exclamat parafrazându-l oarecum pe strămoşul (?) Cezar.
Da, era un reportaj romantic în care am văzut căzând primele frunze ruginite prea devreme - primele semne ale Toamnei, dar şi ale unei perioade care ar îndoi şi îndolia altă naţiune din cauza scumpirilor, preţurilor şi taxelor ce vor năvăli peste noi prin grija Guvernului, toate în stare să sperie până şi Apusul. Desigur, nu şi pe noi, românii, bănuiţi şi chiar acuzaţi de către unii că încă mai avem şapte vieţi în pieptul de aramă (sau arămiu?), că rezistăm, că mai rezistăm... Aşadar, era un reportaj artistico-profesionist din acelea care înfricoşează mulţi nechemaţi la televiziuni (dar prezenţi cu grămada!), fără prim-ministru plecând în concediu, demonstrându-şi astfel încă o dată tăria de caracter şi nepăsarea în faţa calamităţilor (din judeţul Harghita), dar şi fără domnul preşedinte Traian Băsescu mărşăluind eroic şi relativ ceauşist în cizme de cauciuc prin mâlul lăsat de puhoaiele din acea parte de ţară, felicitându-i cu voie bună pe localnici, fiindcă nu aşteptau ,mana cerească" de la Guvern.
Şi bine fac, având în vedere că, în alte părţi de ţară, ,mana
