S-a născut la 19 februarie 1936 în comuna Bulzeşti din judeţul Dolj şi a absolvit, în 1960, Facultatea de Filologie la Iaşi, realizând, în plan biografic, o combinaţie între mobilitatea spiritului oltenesc şi sentimentalismul specific moldovenilor. A debutat original cu volumul de parodii Singur printre poeţi, în 1964. Constatând că G. Călinescu l-a citat într-un articol de vacanţă despre textele de muzică uşoară, poetul, flatat şi întreprinzător, i-a trimis marelui critic şi istoric literar un plic cu 21 de poeme decupate din presă, însoţite de rugămintea, diplomatic formulată, de a-i fi comentate. G. Călinescu a publicat imediat, entuziast, tableta Un tânăr în Contemporanul din 23 octombrie 1964 şi astfel talentul lui Marin Sorescu a primit de la început o ştampilă augustă, de care nimeni nu va mai putea face vreodată abstracţie.

Ulterior, o lungă serie de volume de versuri, de culegeri de poezii pentru copii şi militari, reeditări, antologii etc., a impus în conştiinţa publică marca Marin Sorescu. Numeroase traduceri au diseminat această marcă pe (aproape) toată planeta, aducându-i autorului premii internaţionale, aprecieri elogioase în revistele din diferite ţări şi mai ales acele faimoase invitaţii în străinătate care l-au transformat într-un Ilie Năstase al poeziei româneşti.

Poziţia sa, în România, s-a clătinat în anii '80, când, în urma participării la şedinţele unei organizaţii mistice internaţionale, "Meditaţia transcendentală", a intrat în dizgraţia regimului Ceauşescu. A intervenit în favoarea sa, cu succes, Adrian Păunescu, pe atunci foarte influent.

După 1989, poetul s-a numărat printre scriitorii, puţini, dar vizibili, care l-au susţinut pe Ion Iliescu, astfel încât onorurile de care a avut parte (academician, din 9 martie 1991, ministru al Culturii, în perioada 25 noiembrie 1993 - 5 mai 1995 etc.), de