Observaţii en passant
"Cinema-ul e un sistem mecanic, pus în mişcare de economie. E interesant că e redundant în materie de matematică: vorbim mereu de 16 mm, 35 mm, 9, 5, 24 de cadre pe secundă, ratio, aspect ratio. Tot fenomenul e încorsetat de o serie de restricţii bazate pe idei matematice. Care, în ultimă instanţă, sunt asociate şi cu finanţele...
A fost mereu o mare dezamăgire de-a mea că am sfârşit prin a crea un cinema bazat pe 24 de cadre pe secundă. Ceea ce cred că e cel mai rapid mod legitim în care ne putem face ochii să creadă că desluşesc mişcare. Dar se face la cea mai ieftină rată, pentru că pentru producţia de film se foloseşte cea mai mică doză de nitrat de argint posibilă, deci tot o necesitate economică. Experţii au afirmat în câteva rânduri că cinema-ul ideal ar trebui să folosească 60 de cadre pe secundă. Nu ştiu dacă vă amintiţi, dar prin anii '50 -'60 s-au făcut experimente în acest domeniu, iar senzaţia de hiper-realitate, de a vedea viaţa cum am vedea-o retinal în termeni de cinema a fost atât de terifiantă încât oamenii s-au năpustit la ieşirea sălii de proiecţie. Dacă vă uitaţi la un singur cadru chiar şi de 17 mm, chiar şi la 24 de cadre/secundă, o să vedeţi ceaţă, "out of focus". Pentru că ochii noştri sunt atât de leneşi, acceptăm noţiunea că orice gest trebuie refăcut în termenii unei mişcări pe care o putem înţelege. Acest lucru e relevant pentru că la ora actuală eu nu mai lucrez cu celuloid. Acum fac un cinema pe bază de bandă, cuvântul-cheie fiind HDTV, adică high definition television tape, care deţine o extraordinară claritate şi acuitate a imaginii. Asta mă ajută să realizez ce mi-am dorit de la început: o imagerie crudă. Sunt pictor ca formaţie, vreau să fac imagini crude într-un mod auto-conştient, bine organizate, cu toată gramatica, sintaxa şi tot vocabularul artei occidentale afl
