- Editorial - nr. 176 / 8 Septembrie, 2005 Ravagiile nemaiintalnite ale uraganului Katrina din indepartata America au luat de pe umerii guvernantilor nostri multe poveri, umilinte si critici, dovedind lumii si noua, romanilor, ca nu exista forta omeneasca, oricat de puternica ar fi ea, care sa se poata opune, eficient, naturii dezlantuite. Daca si arogantul Bush a fost ingenuncheat, atunci ce sa mai vorbim de Tariceanu al nostru, caruia i-a revenit sarcina sa gestioneze sirul de inundatii ce s-au abatut, vara aceasta, asupra tarii noastre. In consecinta, putem fi linistiti, ca necazuri deosebite se intampla si la case mai mari, si incepem sa invatam ceea ce n-am prea vrut sa pricepem pana acum, ca natura este totusi suverana. Evenimentele dese, cu tenta catastrofica, care s-au petrecut de la inceputul acestui nou secol in Statele Unite ale Americii, indeosebi, atacul terorist de la New York, din 11 septembrie 2001, si apoi inundatiile nemaiauzite de la sfarsitul lunii trecute, ar putea sugera, printre altele, inceputul declinului unei puteri si chiar al unei societati prea coapte (cea americana), care, prin vigoarea si specificitatea ei, a constituit punct de reper si exemplu de urmat pentru toate democratiile lumii, vreme de mai bine de doua secole. Si, cum nimic nu-i vesnic, dupa un indelungat apogeu, este posibil, daca nu chiar inevitabil, si un declin. Daca America, sa zicem, si-a trait traiul, nu acelasi lucru se poate spune despre Romania, unde declinul, cu viata schiopatata si plina de neajunsuri, constituie o permanenta, insotind societatea de-a lungul vremii, precum si astazi. Asadar, sa incercam sa parasim, cel putin cu ochii mintii, traiectoria Americii si sa o urmarim pe a noastra, care ar avea sanse de redresare, daca am proceda si noi, acum, precum faceau idolii nostri cu un secol in urma: muncind si asudand la temelia prosperitatii lor. Integrar