Personalitate proeminentă a culturii române contemporane, Constantin Noica a publicat peste 60 de volume (lucrări originale, traduceri, ediţii îngrijite) şi a semnat, de asemenea, sute de articole şi eseuri în publicaţii interbelice dintre cele mai cunoscute. în perioada comunistă, a colaborat la Gazeta literară, România literară, Contemporanul şi altele. Este surprinzător câtă pasiune a pus viitorul filosof în activitatea de jurnalist (pentru o perioadă scurtă, de o lună - 8 septembrie-16 octombrie 1940 - a fost redactor-şef al revistei Buna-Vestire), activitate etichetată cel mai adesea nefavorabil (,proverbiala superficialitate a ziaristului"). Până în momentul de faţă, din vasta activitate ziaristică a lui Constantin Noica au apărut următoarele volume de publicistică propriu-zisă: Semnele Minervei. Publicistică, I. 1927-1929. Ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994; între suflet şi spirit. Publicistică, II, 1930 - iunie 1934. Ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996. (Acest volum este numerotat ca atare - II, faţă de primul volum, Semnele Minervei, şi nu ca pandant al volumului I din între suflet şi spirit, cum se scrie în Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, 2000, p. 585). Alături de aceste volume de publicistică propriu-zisă, au mai apărut câteva volume de studii şi eseuri, încadrabile în ,publicistica filosofică": Istoricitate şi eternitate (1990); Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992); Eseuri de duminică (1992); Modelul cultural european (1993); Echilibrul spiritual (1998).

Primele două volume (Semnele Minervei şi între suflet şi spirit) par opera unui critic literar, mai mult decât a unui viitor filosof. Această publicistică stă sub semnul Minervei, care era, la romani, zeiţa înţelepciunii, a artelor şi a strategiei războinice. (,Semnele Minervei" constituia