Când, adolescentă fiind, am auzit pentru prima oară, într-o superbă interpretare a lui Constantin Silvestri, fragmente din Tristan, am înţeles că ,drogul Wagner" este cu totul altceva decât micile mele trăiri de până atunci, că în această muzică te cufunzi, eşti absorbit ca într-o vrajă ce pătrunde până în adâncul fiinţei. Acum, după mulţi ani, cu altă încărcătură sufletească, pe ,colina verde" în Teatrul lui Richard Wagner am regăsit aceeaşi magie inexplicabilă, pe care atât de mulţi gânditori s-au trudit s-o desluşească. Şi cu cât trece timpul, cu atât se vede mai bine că Wagner nu este numai un fenomen muzical, ci o constelaţie care a iradiat în multe direcţii, în artă, filozofie, politică, literatură, teatru, în social etc. cu efecte diferite dar cu o forţă enormă ce continuă să declanşeze pasiuni, să agite spirite şi astăzi. E curios, dar într-o actualitate zbuciumată de atâtea drame, figura şi moştenirea wagneriană este încă în miezul unor dezbateri şi conflicte zgomotoase. Dezacordurile între generaţii dezvăluite în cărţi explozive despre secrete de familie nu tocmai curate, semnate de rebelii clanului Wagner (Friedelind, Gottfried, Nike),acuzele de naţionalism, antisemitism, nazism şi relaţii privilegiate cu Hitler, contestări acerbe ale sistemelor de lucru şi ale esteticii promovate de dinastie la celebrul Festival bayreuthian, rivalităţile privind succesiunea la conducerea Festivalului revin mereu, în ultimii ani, printre subiectele favorite ale unor scandaluri media. De multe decenii în fruntea prestigioasei întreprinderi stă Wolfgang Wagner,nepotul care o conduce şi astăzi, la optzeci şi doi de ani, cu mână de fier. Cui îi va aparţine viitorul, căruia dintre strănepoţi ? Candidaţii nu lipsesc.Oricum, perioada actuală este destul de incitantă: după Era Cosima şi Siegfried Wagner caracterizată printr-un conservatism extrem, după perioada de glorie de d