Persoana care şi-a luat pseudonimul Eminescu în afacerea stenogramelor PSD are un umor negru de tip Hitchcock. Nu cred în anonimie şi, cu atît mai puţin, în cei care se folosesc de această tehnică a dezvăluirilor.

Să fim serioşi. Pe vremea cînd PSD-ul era la putere şi se părea că avea toate şansele de a conduce România în continuare, anonimatul avea sens. Să ne amintim cum au fost ridicaţi de pe stradă, ca infractorii periculoşi, acuzaţii de Armaghedonul în care era vorba despre averea fostului premier Năstase. Parchetul a acţionat atunci ruşinos, ca şi cum ar fi fost in slujba premierului.

Afacerea stenogramelor a izbucnit înainte de alegeri, încît e iarăşi de înţeles prudenţa celor care le-au lansat în apă. Acum însă, acest joc de-a anonimatul, cu mesaje adresate liderilor PSD, cam ca în ,zece negri mititei", nu-şi mai are rostul. Dacă autorul acestor mesaje şi-ar da numele, cine ar avea curaj să se atingă de el? Primii care ar trebui să se ocupe de protecţia lui ar fi chiar liderii PSD, chiar dacă e de presupus că nu le-ar face nici o plăcere. Şi, dacă nu mă înşel, chiar în PSD există persoane care i-ar acorda protecţie lui ,Eminescu", după înfrîngerea aripii Iliescu din partid.

Pentru mine, prima întrebare cînd aceste mesaje semnate Eminescu au început să apară a fost de ce tocmai Eminescu? Pentru cei care nu ştiu, în sediul PSD, mai exact în curte, există un bust al lui Eminescu. Aşadar, autorul anonimelor a trecut măcar o dată prin curtea PSD-ului, dacă i-a trecut prin cap să-şi ia acest pseudonim. Mergînd mai departe pe această logică, Eminescu ar trebui să fie cineva care la un moment dat a avut posibilitatea să observe ce se petrece în ograda PSD-ului din interior, dar fără a mai face parte din jocurile fostului partid de guvernămînt. Oricum însă cineva care are veleităţi de mare personalitate necunoscută, de v