Personalul Spitalului de Urgenta Craiova isi desfasoara activitatea in cele mai vitrege conditii. Pe linga faptul ca multi angajati se pling ca sint nevoiti sa transporte bolnavii cu targi care ar fi trebuit sa fie casate de mult sau ca trebuie sa astepte minute in sir lifturile, insuficiente si mai tot timpul defecte, ca sa poata duce bolnavii de la un etaj la altul, se adauga si experienta „intilnirii“ cu vreun sobolan pe culoare. „Ne este frica sa mai punem bolnavii pe targile astea. Nici nu mai stim citi ani au, dar ar fi trebuit de mult casate. Sint ruginite, au saltelele rupte, sint acoperite cu cearsafuri pline de pete, unele chiar sfisiate, sau scirtiie din toate incheieturile, le mai sar si rotile si te poti trezi ca-ti cade bolnavul. In loc sa se simta in siguranta pe o targa de spital stabila, bolnavii risca sa se aleaga si cu alte lovituri pe linga problemele pe care le au deja“, a povestit un cadru medical care a dorit sa-si pastreze anonimatul si care incerca sa transporte un pacient pe pavajul plin de denivelari din curtea interioara a spitalului. O asistenta care tocmai adusese un bolnav cu ambulanta a spus: „Am asteptat un sfert de ora cu bolnavul in fata liftului, pentru ca mergea numai unul“. Sobolanul de la Urgenta Intr-una din diminetile trecute, nu departe de usa Urgentei, trona cadavrul unui sobolan bine hranit care tocmai fusese strivit de rotile unei ambulante. In forfota si aglomeratia de la Urgenta, nici nu mai sint zariti, poate si pentru ca prezenta lor reprezinta un lucru cu care medicii, asistentele si bolnavii s-au obisnuit. „Am mai vazut, maica, si altii... Asta este. N-au ce sa le faca“, a spus resemnata o batrina care astepta rezultatul examenului tomograf. Nu trebuie sa uitam ca aceste animale transmit o serie de boli, iar mediul spitalicesc, mai ales la Urgenta, unde vin oameni cu rani deschise si cu organismul slabit de afectiuni