N-am apucat sa scriu cat de greu am nimerit la inchisoarea Doftana, pe care am tinut neaparat sa o vad acum, la cateva dece-nii de la vizita ca pionier, trecerea pe acolo fiind un nod obligatoriu pe drumul formarii ca om nou.
Daca as fi scris, ar fi trebuit sa arat cum am ajuns mai intai in sa-tul Valea Doftanei, la vreo 30 de kilometri de Campina, bazandu-ma pe un rationament de tip aristotelic. Doftana e greu de imaginat c-ar fi pe Valea Putnei. Dupa ce mi s-a explicat ca inchisoarea Doftana nu-i pe Valea Doftanei, ci la capatul unei stradute din Telega, m-am intors, am luat-o spre Telega, dar si aici am reusit sa ajung la vreo cativa kilometri de Telega. Am nimerit pana la urma obiectivul gratie unor tipi din orasel, care m-au lamurit ca trebuie sa ma intorc pana sus, in damb, si acolo s-o fac la dreapta, pe o straduta in panta.
Care va sa zica, gresisem cand mersesem mai departe, dupa ce urcasem drumul in panta. Gresisem si pentru ca despre cum se ajunge la Doftana nu mai scrie nicaieri. Ca sa nu mai spun ca in capul stradutei nu-i nici macar un carton scris de mana care sa te avertizeze ca pe acolo se ajunge la Inchisoarea Doftana.
Dupa ce m-am intors la Bucuresti, am dat peste brosura cu titlul Doftana 1940-1948, tiparita de Federatia Nationala a Fostilor Detinuti si Internati Politici Antifascisti, la 10 ani de la prabusirea Doftanei, provocata de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940.
Dupa Prefata mobilizatoare, dand Cezarului ce-i al Cezarului, adica vreo cativa de Traiasca! urmeaza, despartit de Planul Penitenciarului special Doftana, un Mic ghid pentru cunoasterea Doftanei.
Micul ghid mi-ar fi fost de mare folos, daca l-as fi avut la mine, cand am purces in cautarea Doftanei.
Intai si-ntai, ca nu m-as fi rata-cit pe Valea Doftanei si, mai ales, prin Telega. Desi de natura strict propagandistica, Ghidul m-ar
